28 Absalom a locuit doi ani în Ierusalim fără să vadă fața regelui.
29 Apoi Absalom l-a chemat pe Ioab pentru a-l trimite la rege, însă acesta nu a vrut să vină. A trimis a doua oară după el, dar tot nu a vrut să vină.
30 Atunci Absalom le-a zis slujitorilor săi: „Ogorul lui Ioab este aproape de al meu și are semănat orz pe el. Mergeți și dați-i foc!“ Slujitorii săi au făcut întocmai cum le poruncise.
31 Aflând acest lucru, Ioab s-a dus acasă la Absalom și l-a întrebat: – De ce slujitorii tăi au dat foc ogorului meu?
32 – Pentru că nu ai venit când te-am chemat. Am vrut să te trimit la rege să-i spui: „De ce am venit din Gheșur? Nu ar fi fost mai bine pentru mine să fi rămas acolo?“ Doresc acum să văd fața regelui și dacă este vreo nelegiuire în mine, atunci să mă omoare.
33 Ioab s-a dus la rege și i-a spus lucrul acesta. Atunci regele l-a chemat la el pe Absalom. Acesta a venit la rege și i s-a închinat cu fața la pământ. Regele l-a sărutat pe Absalom.