7 Acum, tot clanul s-a ridicat împotriva slujitoarei tale, spunându-i: „Predă-ni-l pe cel care și-a ucis fratele, ca să-l omorâm, căci i-a luat viața fratelui său. Îl vom nimici și pe moștenitor!“ Ei vor stinge astfel singurul cărbune care mi-a mai rămas, lăsându-l pe soțul meu fără nume și fără moștenitor pe pământ.
8 Regele i-a răspuns femeii: – Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.
9 – O, rege, stăpânul meu, i-a zis femeia din Tekoa regelui, asupra mea și asupra familiei tatălui meu să cadă vina. Iar regele și tronul său să rămână fără vină.
10 – Dacă cineva va vorbi împotriva ta, adu-l la mine și nu se va mai atinge de tine, i-a zis regele.
11 – Fie ca regele să-și aducă aminte de Domnul, Dumnezeul său, pentru ca să-l împiedice pe răzbunătorul sângelui să mărească prăpădul și să-mi ucidă fiul, l-a rugat femeia pe rege. – Viu este Domnul că nici un fir de păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ, i-a zis regele.
12 Atunci femeia i-a mai zis: – Dă voie, te rog, slujitoarei tale să-i spună ceva stăpânului meu, regele. – Vorbește! i-a zis regele.
13 – De ce ai plănuit un astfel de lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că, din însăși vorbele lui, regele se face vinovat neaducându-l înapoi pe cel pe care l-a izgonit.