9 – O, rege, stăpânul meu, i-a zis femeia din Tekoa regelui, asupra mea și asupra familiei tatălui meu să cadă vina. Iar regele și tronul său să rămână fără vină.
10 – Dacă cineva va vorbi împotriva ta, adu-l la mine și nu se va mai atinge de tine, i-a zis regele.
11 – Fie ca regele să-și aducă aminte de Domnul, Dumnezeul său, pentru ca să-l împiedice pe răzbunătorul sângelui să mărească prăpădul și să-mi ucidă fiul, l-a rugat femeia pe rege. – Viu este Domnul că nici un fir de păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ, i-a zis regele.
12 Atunci femeia i-a mai zis: – Dă voie, te rog, slujitoarei tale să-i spună ceva stăpânului meu, regele. – Vorbește! i-a zis regele.
13 – De ce ai plănuit un astfel de lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că, din însăși vorbele lui, regele se face vinovat neaducându-l înapoi pe cel pe care l-a izgonit.
14 În ceea ce ne privește, asemenea unor ape care cad pe pământ și nu se mai adună, așa vom muri cu toții. Dumnezeu însă nu ia viața, ci dimpotrivă, plănuiește căi prin care cel izgonit să se poată întoarce la El.
15 De aceea am venit să-i vorbesc stăpânului meu, regele, pentru că oamenii m-au înspăimântat. Slujitoarea ta și-a zis: „Să-i vorbesc regelui, poate el va îndeplini cererea slujitoarei sale.