1 Îndată ce a trecut de vârful muntelui, pe David l-a întâmpinat Țiba, slujitorul lui Mefiboșet. Acesta avea cu el o pereche de măgari încărcați cu două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de smochine și un burduf de vin.
2 Regele l-a întrebat: – Ce vrei să faci cu aceste lucruri? – Măgarii, a răspuns Țiba, sunt pentru familia regelui, ca să-i călărească; pâinile și turtele sunt pentru hrana tinerilor, iar vinul este pentru potolirea setei celor ce vor fi istoviți în pustie.
3 – Nepotul stăpânului tău unde este? l-a mai întrebat regele. – A rămas în Ierusalim, i-a răspuns Țiba, pentru că a zis: „Astăzi, Casa lui Israel îmi va da înapoi regatul bunicului meu.“
4 Atunci regele i-a zis: – Tot ce aparținuse lui Mefiboșet este acum al tău. – Mă închin înaintea ta, i-a zis Țiba. Fie să găsesc bunăvoință la stăpânul meu, regele.
5 În timp ce regele David se apropia de Bahurim, din cetate a ieșit un bărbat care a început să blesteme. Numele lui era Șimei, fiul lui Ghera, din clanul lui Saul.
6 Acesta a început să arunce cu pietre în David și în toți slujitorii regelui David, în timp ce întreaga oștire și toți vitejii se aflau la dreapta și la stânga regelui.
7 Blestemându-l pe David, Șimei striga: – Pleacă! Pleacă, om al sângelui și nelegiuit ce ești!