3 – Nepotul stăpânului tău unde este? l-a mai întrebat regele. – A rămas în Ierusalim, i-a răspuns Țiba, pentru că a zis: „Astăzi, Casa lui Israel îmi va da înapoi regatul bunicului meu.“
4 Atunci regele i-a zis: – Tot ce aparținuse lui Mefiboșet este acum al tău. – Mă închin înaintea ta, i-a zis Țiba. Fie să găsesc bunăvoință la stăpânul meu, regele.
5 În timp ce regele David se apropia de Bahurim, din cetate a ieșit un bărbat care a început să blesteme. Numele lui era Șimei, fiul lui Ghera, din clanul lui Saul.
6 Acesta a început să arunce cu pietre în David și în toți slujitorii regelui David, în timp ce întreaga oștire și toți vitejii se aflau la dreapta și la stânga regelui.
7 Blestemându-l pe David, Șimei striga: – Pleacă! Pleacă, om al sângelui și nelegiuit ce ești!
8 Domnul a întors asupra ta tot sângele pe care l-ai vărsat în familia lui Saul, căruia i-ai luat domnia. Astfel că Domnul i-a dat domnia fiului tău Absalom, iar tu ești nenorocit, căci ești un om al sângelui.
9 Abișai, fiul Țeruiei, i-a zis regelui: – Cum îndrăznește acest câine mort să-l blesteme pe stăpânul meu, regele? Dă-mi voie să mă duc și să-i retez capul!