7 Blestemându-l pe David, Șimei striga: – Pleacă! Pleacă, om al sângelui și nelegiuit ce ești!
8 Domnul a întors asupra ta tot sângele pe care l-ai vărsat în familia lui Saul, căruia i-ai luat domnia. Astfel că Domnul i-a dat domnia fiului tău Absalom, iar tu ești nenorocit, căci ești un om al sângelui.
9 Abișai, fiul Țeruiei, i-a zis regelui: – Cum îndrăznește acest câine mort să-l blesteme pe stăpânul meu, regele? Dă-mi voie să mă duc și să-i retez capul!
10 – Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Țeruiei? a zis regele. Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: „Blestemă-l pe David!“ Cine-i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“
11 Apoi David le-a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: – Propriul meu fiu caută să-mi ia viața. Cu atât mai mult, acum, acest beniamit! Lăsați-l să blesteme pentru că Domnul i-a spus s-o facă!
12 Poate că Domnul va privi spre necazul meu și îmi va face bine în schimbul blestemului său de astăzi.
13 David și oamenii săi și-au continuat drumul, în timp ce Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, blestemând și aruncând pietre și praf după acesta.