3 – Să nu ieși! i-au răspuns cei din oștire. Dacă noi vom fugi, dușmanilor nu le va păsa atât de mult de noi și chiar dacă jumătate dintre noi ar muri, nici chiar atunci nu le va păsa de noi. Tu însă faci cât zece mii dintre noi. Prin urmare, ar fi mai bine să ne sprijini din cetate.
4 – Voi face cum credeți voi că este mai bine, le-a răspuns regele. Apoi regele a stat lângă poartă, în timp ce toată oștirea ieșea cu sutele și miile.
5 Regele le-a poruncit lui Ioab, lui Abișai și lui Itai: „De dragul meu, purtați-vă blând cu tânărul Absalom!“ Și întreaga oștire a auzit această poruncă, pe care regele a dat-o fiecărui conducător cu privire la Absalom.
6 Oștirea a ieșit în câmp ca să lupte împotriva lui Israel, iar lupta s-a dat în pădurea lui Efraim.
7 Oștirea lui Israel a fost învinsă acolo de slujitorii lui David. A avut loc acolo un mare măcel în acea zi – douăzeci de mii de oameni au fost uciși.
8 Lupta s-a întins pe întreg teritoriul și în ziua aceea, pădurea a mistuit mai mulți oameni decât a mistuit sabia.
9 Absalom, călare pe un catâr, s-a pomenit deodată în fața slujitorilor lui David. Încercând să scape, a intrat cu catârul pe sub ramurile încâlcite ale unui stejar mare. Capul lui Absalom s-a prins însă între ramurile stejarului și el a rămas astfel atârnat între cer și pământ, în timp ce catârul său a plecat mai departe.