1 Ioab a fost înștiințat că David plânge și-l jelește pe Absalom.
2 Astfel, acea zi, care trebuia să fie o zi de biruință, s-a transformat într-o zi de jale pentru întreg poporul, căci poporul a aflat în acea zi că regele își jelește fiul.
3 În aceeași zi, oștirea a intrat pe furiș în cetate, ca niște oameni rușinați că au fugit din luptă.
4 Regele își acoperise fața și striga în gura mare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!“
5 Ioab a intrat în palat la rege și i-a zis: „Tu astăzi acoperi de rușine fețele tuturor slujitorilor tăi, cei care ți-au salvat viața ție, fiilor, fiicelor, soțiilor și țiitoarelor tale.