41 Tu faci ca dușmanii mei să fugă dinaintea mea și pe cei ce mă urăsc îi nimicesc.
42 Ei se uită în jur, dar nimeni nu-i izbăvește, strigă către Domnul , dar El nu le răspunde.
43 Îi pisez ca praful pământului, ca noroiul de pe ulițe îi zdrobesc, îi strivesc.
44 Tu mă scapi de învinuirile poporului meu, mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunosc îmi slujește.
45 Fiii străinului mă lingușesc; de îndată ce mă aud, mă ascultă.
46 Fiii străinului îngălbenesc și ies tremurând din fortărețele lor.
47 Domnul este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!