1 Acestea sunt cele din urmă cuvinte ale lui David: Rostirea lui David, fiul lui Ișai, rostirea omului înălțat de Dumnezeu, unsul Dumnezeului lui Iacov și cântărețul plăcut al lui Israel:
2 „Duhul Domnului vorbește prin mine și Cuvântul Lui este pe limba mea.
3 Dumnezeul lui Israel a vorbit, Stânca lui Israel mi-a zis: «Cel care-i cârmuiește pe oameni cu dreptate, stăpânind cu frică de Dumnezeu,
4 este ca lumina dimineții, atunci când răsare soarele într-o dimineață senină; el seamănă cu razele soarelui după ploaie, care fac să crească iarba din pământ».
5 Nu este așa Casa mea față de Dumnezeu? Căci El a încheiat cu mine un legământ veșnic, bine întocmit în toate privințele și bine păzit. Nu va face El să răsară din acesta tot ce este spre mântuirea și bucuria mea?
6 Nelegiuiții însă sunt toți ca niște spini buni de aruncat, pe care nu poți să-i iei cu mâna.
7 Oricine îi atinge folosește o unealtă de fier sau mânerul unei sulițe și-i arde pe loc.