1 Tot pămîntul avea o singură limbă și aceleași cuvinte.
2 Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o cîmpie în țara Șinear; și au descălecat acolo.
3 Și au zis unul către altul: „Haidem! să facem cărămizi, și să le ardem bine în foc.“ Și cărămida le-a ținut loc de piatră, iar smoala le-a ținut loc de var.
4 Și au mai zis: „Haidem! să ne zidim o cetate și un turn al cărui vîrf să atingă cerul, și să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe toată fața pămîntului.“
5 Domnul S’a pogorît să vadă cetatea și turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor.
6 Și Domnul a zis: „Iată, ei sînt un singur popor, și toți au aceeași limbă; și iată de ce s’au apucat; acum nimic nu i-ar împedeca să facă tot ce și-au pus în gînd.
7 Haidem! să Ne pogorîm și să le încurcăm acolo limba, ca să nu-și mai înțeleagă vorba unii altora.“