1 Domnul i S’a arătat la stejarii lui Mamre, pe cînd Avraam ședea la ușa cortului, în timpul zădufului zilei.
2 Avraam a ridicat ochii, și s’a uitat: și iată că trei bărbați stăteau în picioare lîngă el. Cînd i-a văzut, a alergat înaintea lor, dela ușa cortului, și s’a plecat pînă la pămînt.
3 Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lîngă robul Tău.
4 Îngăduie să se aducă puțină apă, ca să vi se spele picioarele; și odihniți-vă subt copacul acesta.
5 Am să mă duc să iau o bucată de pîne, ca să prindeți la inimă, și după aceea vă veți vedea de drum; căci pentru aceasta treceți pe lîngă robul vostru.“ „Fă cum ai zis“, i-au răspuns ei.
6 Avraam s’a dus repede în cort la Sara, și a zis: „Ia repede, trei măsuri de făină albă, frămîntă, și fă turte.“
7 Și Avraam a alergat la vite, a luat un vițel tînăr și bun, și l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă.
8 Apoi a luat unt și lapte, împreună cu vițelul pe care-l gătise, și l-a pus înaintea lor. El însuș a stătut lîngă ei, sub copac, și le-a slujit pănă ce au mîncat.
9 Atunci ei i-au zis: „Unde este nevastă-ta Sara?“ „Uite-o în cort,“ a răspuns el.
10 Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce negreșit la tine; și iată că Sara, nevastă-ta, va avea un fiu.“ Sara asculta la ușa cortului, care era înapoia lui.
11 Avraam și Sara erau bătrîni, înaintați în vîrstă; și Sarei nu-i mai venea rînduiala femeilor.
12 Sara a rîs în sine, zicînd: „Acum, cînd am îmbătrînit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul de asemenea este bătrîn.“
13 Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a rîs Sara, zicînd: «Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sînt bătrînă?»
14 Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, și Sara va avea un fiu.“
15 Sara a tăgăduit, și a zis: „N’am rîs.“ Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai rîs.“
16 Bărbații aceia s’au sculat să plece, și s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă.
17 Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac? …
18 Căci Avraam va ajunge negreșit un neam mare și puternic, și în el vor fi binecuvîntate toate neamurile pămîntului.
19 Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină Calea Domnului, făcînd ce este drept și bine, pentruca astfel Domnul să împlinească față de Avraam ce i-a făgăduit“ …
20 Și Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei și Gomorei s’a mărit, și păcatul lor într’adevăr este nespus de greu.
21 Deaceea Mă voi pogorî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit pînă la Mine; și dacă nu va fi așa, voi ști.“
22 Bărbații aceia s’au depărtat, și au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.
23 Avraam s’a apropiat, și a zis: „Vei nimici Tu oare și pe cel bun împreună cu cel rău?“
24 Poate că în mijlocul cetății sînt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare și pe ei, și nu vei ierta locul acela din pricina celor cinci zeci de oameni buni, cari sînt în mijlocul ei?
25 Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, așa ca cel bun să aibă aceeași soartă ca cel rău, departe de Tine așa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pămîntul nu va face oare dreptate?“
26 Și Domnul a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetății, voi ierta tot locul acela din pricina lor.“
27 Avraam a luat din nou cuvîntul, și a zis: „Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului, eu care nu sînt decît praf și cenușă.
28 Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?“ Și Domnul a zis: „N’o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci și cinci de oameni buni.“
29 Avraam I-a vorbit mai departe, și a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.“ Și Domnul a zis: „N’o voi nimici pentru cei patruzeci.“
30 Avraam a zis: „Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.“ Și Domnul a zis: „N’o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.“
31 Avraam a zis: „Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.“ Și Domnul a zis: „N’o voi nimici, pentru cei douăzeci.“
32 Avraam a zis: „Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.“ Și Domnul a zis: „N’o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.“
33 După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Și Avraam s’a întors la locuința lui.