Genesa 48 VDC

1 După aceea, au venit și au spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.“ Și Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase și Efraim.

2 Au dat de știre lui Iacov, și i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.“ Și Israel și-a adunat puterile, și s’a așezat pe pat.

3 Iacov a zis lui Iosif: „Dumnezeul Cel Atotputernic mi S’a arătat la Luz, în țara Canaan, și m’a binecuvîntat.

4 El mi-a zis: „Te voi face să crești, te voi înmulți, și voi face din tine o ceată de popoare; voi da țara aceasta seminței tale după tine, ca s’o stăpînească pentru totdeauna.

5 Acum, cei doi fii, cari ți s’au născut în țara Egiptului, înainte de venirea mea la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraim și Manase vor fi ai mei, ca și Ruben și Simeon.

6 Dar copiii, pe cari i-ai născut după ei, vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraților lor în partea lor de moștenire.

7 La întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum lîngă mine, în țara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata; și am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.“

8 Israel s’a uitat la fiii lui Iosif, și a zis: „Cine sînt aceștia?“

9 Iosif a răspuns tatălui său: „Sînt fiii mei, pe cari mi i-a dat Dumnezeu aici.“ Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvintez.“

10 Ochii lui Israel erau îngreuiați de bătrîneță, așa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el; și Israel i-a sărutat, și i-a îmbrățișat.

11 Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam că am să-ți mai văd fața, și iată că Dumnezeu m’a făcut să-ți văd și sămînța.“

12 Iosif i-a dat la o parte de lîngă genunchii tatălui său, și s’a aruncat cu fața la pămînt înaintea lui.

13 Apoi Iosif i-a luat pe amîndoi, pe Efraim cu mîna dreaptă, la stînga lui Israel, și pe Manase cu mîna stîngă, la dreapta lui Israel, și i-a adus aproape de el.

14 Israel și-a întins mîna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tînăr, iar mîna stîngă a pus-o pe capul lui Manase; înadins și-a încrucișat mînile astfel, căci Manase era cel dintîi născut.

15 A binecuvîntat pe Iosif, și a zis: „Dumnezeul, înaintea căruia au umblat părinții mei, Avraam și Isaac, Dumnezeul, care m’a călăuzit de cînd m’am născut, pînă în ziua aceasta,

16 Îngerul, care m’a izbăvit de orice rău, să binecuvinteze pe copiii aceștia! Ei să poarte numele meu și numele părinților mei, Avraam și Isaac, și să se înmulțească foarte mult în mijlocul țării!“

17 Lui Iosif nu i-a venit bine cînd a văzut că tatăl său își pune mîna dreaptă pe capul lui Efraim; deaceea a apucat mîna tatălui său, ca s’o ia de pe capul lui Efraim, și s’o îndrepte pe al lui Manase.

18 Și Iosif a zis tatălui său: „Nu așa, tată, căci acela este cel întîi născut; pune-ți mîna dreaptă pe capul lui.“

19 Tatăl său n’a vrut, ci a zis: „Știu, fiule, știu; și el va ajunge un popor, și el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decît el; și sămînța lui va ajunge o ceată de neamuri.“

20 El i-a binecuvîntat în ziua aceea, și a zis: „Numele tău îl vor întrebuința Israeliții cînd vor binecuvînta, zicînd: «Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S’a purtat cu Efraim și cu Manase!“ Și a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase.

21 Israel a zis lui Iosif: „Iată că în curînd am să mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi, și vă va aduce înapoi în țara părinților voștri.

22 Îți dau, mai mult decît fraților tăi, o parte, pe care am luat-o din mîna Amoriților cu sabia mea și cu arcul meu.“

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50