1 Avraam era bătrîn, înaintat în vîrstă; și Domnul binecuvîntase pe Avraam în orice lucru.
2 Avraam a zis celui mai bătrîn rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ți te rog, mîna subt coapsa mea;
3 și te voi pune să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului și Dumnezeul pămîntului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiților, în mijlocul cărora locuiesc,
4 ci te vei duce în țara și la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.“
5 Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n’are să vrea să mă urmeze în țara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu?“
6 Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!
7 Domnul, Dumnezeul cerului, care m’a scos din casa tatălui meu și din patria mea, care mi-a vorbit și mi-a jurat, zicînd: „Seminței tale voi da țara aceasta,“ va trimete pe Îngerul Său înaintea ta; și de acolo vei lua o nevastă fiului meu.
8 Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurămîntul acesta, pe care te pun să-l faci. Cu nici un chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.“
9 Robul și-a pus mîna subt coapsa stăpînului său Avraam, și i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.
10 Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpînului său, și a plecat, avînd cu el toate lucrurile de preț ale stăpînului său. S’a sculat, și a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
11 A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lîngă o fîntînă. Era seara, pe vremea cînd ies femeile să scoată apă.
12 Și a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbîndă astăzi, și îndură-Te de stăpînul meu Avraam.
13 Iată, stau lîngă izvorul acesta de apă, și fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă.
14 Fă ca fata căreia îi voi zice: „Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau,“ și care va răspunde: „Bea, și am să dau de băut și cămilelor tale,“ să fie aceea, pe care ai rînduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Și prin aceasta voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpînul meu.“
15 Nu sfîrșise el încă de vorbit, și-a ieșit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.
16 Fata era foarte frumoasă; era fecioară, și nici un bărbat n’avusese legături cu ea. Ea s’a pogorît la izvor, și-a umplut vadra și s’a suit iarăș.
17 Robul a alergat înaintea ei, și a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta.“
18 „Bea, domnul meu,“ a răspuns ea. Și s’a grăbit de a plecat vadra pe mînă, și i-a dat să bea.
19 După ce i-a dat și a băut de s’a săturat, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale, pînă vor bea și se vor sătura.“
20 A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, și a alergat iarăș la fîntînă ca să scoată apă; și a scos pentru toate cămilele lui.
21 Omul o privea cu mirare și fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.
22 Cînd s’au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăți de siclu și două brățări, grele de zece sicli de aur.
23 Și a zis: „A cui fată ești? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămînem peste noapte?“
24 Ea a răspuns: „Eu sînt fata lui Betuel, fiul Milcăi și al lui Nahor.“
25 Și i-a zis mai departe: „Avem paie și nutreț din belșug, și este și loc de găzduit peste noapte.“
26 Atunci omul a plecat capul, și s’a aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului,
27 zicînd: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, care n’a părăsit îndurarea și credincioșia Lui față de stăpînul meu! Domnul m’a îndreptat în casa fraților stăpînului meu.“
28 Fata a alergat și a istorisit mamei sale acasă cele întîmplate.
29 Rebeca avea un frate, numit Laban. Și Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.
30 Văzuse veriga și brățările în mînile sorei sale, și auzise pe soru-sa Rebeca spunînd: „Așa mi-a vorbit omul acela.“ A venit dar la omul acela, care stătea lîngă cămile la izvor,
31 și a zis: „Vino, binecuvîntatul Domnului! Pentruce stai afară? Am pregătit casa, și am pregătit un loc pentru cămile.“
32 Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie și nutreț cămilelor și a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia și ale oamenilor cari erau cu el.
33 Apoi, i-a dat să mănînce. Dar el a zis: „Nu mănînc pînă nu voi spune ce am de spus.“ „Vorbește!“ a zis Laban.
34 Atunci el a zis: „Eu sînt robul lui Avraam.
35 Domnul a umplut de binecuvîntări pe stăpînul meu, care a ajuns la mare propășire. I-a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari.
36 Sara, nevasta stăpînului meu, a născut, la bătrîneță, un fiu stăpînului meu; și lui i-a dat el tot ce are.
37 Stăpînul meu m’a pus să jur, și a zis: „Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiților, în țara cărora locuiesc;
38 ci să te duci în casa tatălui meu și la rudele mele, ca deacolo să iei nevastă fiului meu.“
39 Eu am zis stăpînului meu: „Poatecă femeia n’are să vrea să mă urmeze.“
40 Și el mi-a răspuns: „Domnul, înaintea căruia umblu, va trimete pe Îngerul Său cu tine, și-ți va da izbîndă în călătorie, și vei lua fiului meu o nevastă din rudele și din casa tatălui meu.
41 Vei fi deslegat de jurămîntul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; și dacă nu ți-o vor da, vei fi deslegat de jurămîntul pe care mi-l faci.“
42 Eu am ajuns azi la izvor, și am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, dacă binevoiești să-mi dai izbîndă în călătoria pe care o fac,
43 iată, eu stau la izvorul de apă, și fata care va ieși să scoată apă, și căreia îi voi zice: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta,“
44 și care îmi va răspunde: „Bea tu însuți, și voi da de băut și cămilelor tale,“ fata aceea să fie nevasta pe care a rînduit-o Domnul pentru fiul stăpînului meu!“
45 Înainte de a sfîrși de vorbit în inima mea, iată că a ieșit Rebeca, cu vadra pe umăr, s’a coborît la izvor, și a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog.“
46 Ea s’a grăbit, și-a plecat vadra deasupra umărului, și a zis: „Bea, și voi da de băut și cămilelor tale.“ Am băut, și a dat de băut și cămilelor mele.
47 Eu am întrebat-o, și am zis: „A cui fată ești?“ Ea a răspuns: „Sînt fata lui Betuel, fiul lui Nahor și al Milcăi.“ I-am pus veriga în nas, și brățările la mîni.
48 Apoi am plecat capul, m’am aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului, și am binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, că m’a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpînului meu pentru fiul lui.
49 Acum, dacă voiți să arătați bunăvoință și credincioșie față de stăpînul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi iarăș, ca să mă îndrept la dreapta sau la stînga.“
50 Laban și Betuel, drept răspuns, au zis: „Dela Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ți mai putem spune nici rău nici bine.
51 Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpînului tău, cum a spus Domnul.“
52 Cînd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s’a aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului.
53 Și robul a scos scule de argint, scule de aur, și îmbrăcăminte, pe cari le-a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său și mamei sale.
54 După aceea, au mîncat și au băut, el și oamenii cari erau împreună cu el și s’au culcat. Dimineața cînd s’au sculat, robul a zis: „Lăsați-mă să mă întorc la stăpînul meu.“
55 Fratele și mama fetei au zis: „Fata să mai rămînă cîtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.“
56 El le-a răspuns: „Nu mă opriți, fiindcă Domnul mi-a dat izbîndă în călătoria mea; lăsați-mă să plec, și să mă duc la stăpînul meu.“
57 Atunci ei au răspuns: „Să chemăm pe fată, și s’o întrebăm.“
58 Au chemat dar pe Rebeca, și i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?“ „Da, vreau,“ a răspuns ea.
59 Și au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam și cu oamenii lui.
60 Au binecuvîntat pe Rebeca, și i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, și sămînța ta să stăpînească cetățile vrăjmașilor săi!“
61 Rebeca s’a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile, și au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, și a plecat.
62 Isaac se întorsese dela fîntîna „Lahai-Roi,“ căci locuia în țara de meazăzi.
63 Într’o seară, cînd Isaac ieșise să cugete în taină pe cîmp, a ridicat ochii, și s’a uitat; și iată că veneau niște cămile.
64 Rebeca a ridicat și ea ochii, a văzut pe Isaac, și s’a dat jos de pe cămilă.
65 Și a zis robului: „Cine este omul acesta, care vine înaintea noastră pe cîmp?“ Robul a răspuns: „Este stăpînul meu!“ Atunci ea și-a luat măhrama, și s’a acoperit.
66 Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe cari le făcuse.
67 Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, și el a iubit-o. Astfel a fost mîngîiat Isaac pentru pierderea mamei sale.