1 Iacov a locuit în țara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.
2 Iată istoria lui Iacov.Iosif, la vîrsta de șaptesprezece ani, păștea oile cu frații lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei și cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Și Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.
3 Israel iubea pe Iosif mai mult decît pe toți ceilalți fii ai săi, pentrucă îl născuse la bătrîneță; și i-a făcut o haină pestriță.
4 Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decît pe ei toți, și au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească.
5 Iosif a visat un vis, și l-a istorisit fraților săi, cari l-au urît și mai mult.
6 El le-a zis: „Ia ascultați ce vis am visat!
7 Noi eram la legatul snopilor în mijlocul cîmpului; și iată că snopul meu s’a ridicat și a stătut în picioare; iar snopii voștri l-au înconjurat, și s’au aruncat cu fața la pămînt înaintea lui.“
8 Frații lui i-au zis: „Doar n’ai să împărățești tu peste noi? Doar n’ai să ne cîrmuiești tu pe noi?“ Și l-au urît și mai mult, din pricina visurilor lui și din pricina cuvintelor lui.
9 Iosif a mai visat un alt vis, și l-a istorisit fraților săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna, și unsprezece stele se aruncau cu fața la pămînt înaintea mea.“
10 L-a istorisit tatălui său și fraților săi. Tatăl său l-a mustrat, și i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta și frații tăi, să ne aruncăm cu fața la pămînt înaintea ta?“
11 Frații săi au început să-l pismuiască; dar tatăl său a ținut minte lucrurile acestea.
12 Frații lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.
13 Israel a zis lui Iosif: „Frații tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimet la ei.“ „Iată-mă, sînt gata,“ a răspuns el.
14 Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, și vezi dacă frații tăi sînt sănătoși, și dacă oile sînt bine; și adu-mi vești.“ L-a trimes astfel din valea Hebronului și Iosif a ajuns la Sihem.
15 Pe cînd rătăcea pe cîmp, l-a întîlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauți?“
16 „Caut pe frații mei,“ a răspuns Iosif; „spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?“
17 Și omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit spunînd: „Haidem la Dotan.“ Iosif s’a dus după frații săi, și i-a găsit la Dotan.
18 Ei l-au zărit de departe, și pînă să se apropie de ei, s’au sfătuit să-l omoare.“
19 Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de visuri!
20 Veniți acum, să-l omorîm și să-l aruncăm într’una din aceste gropi; vom spune că l-a mîncat o fiară sălbatică, și vom vedea ce se va alege de visurile lui.“
21 Ruben a auzit lucrul acesta, și l-a scos din mînile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viața!“
22 Ruben le-a zis: „Să nu vărsați sînge; ci mai bine aruncați-l în groapa aceasta care este în pustie, și nu puneți mîna pe el.“ Căci avea de gînd să-l scape din mînile lor, și să-l aducă înapoi la tatăl său.
23 Cînd a ajuns Iosif la frații săi, aceștia l-au desbrăcat de haina lui, de haina cea pestriță, pe care o avea pe el.
24 L-au luat și l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.
25 „Apoi au șezut să mănînce. Ridicîndu-și ochii, au văzut o ceată de Ismaeliți venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămîie, cu leac alinător și smirnă, pe cari le duceau în Egipt.
26 Atunci Iuda a zis fraților săi: „Ce vom cîștiga să ucidem pe fratele nostru și să-i ascundem sîngele?
27 Veniți mai bine să-l vindem Ismaeliților, și să nu punem mîna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Și frații lui l-au ascultat.
28 La trecerea negustorilor madianiți, au tras și au scos pe Iosif afară din groapă, și l-au vîndut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliților, cari l-au dus în Egipt.
29 Ruben s’a întors la groapă; și iată că Iosif nu mai era în groapă. El și-a rupt hainele,
30 s’a întors la frații săi, și a zis: „Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?“
31 Ei au luat atunci haina lui Iosif; și junghiind un țap, i-au muiat haina în sînge.
32 Au trimes tatălui lor haina cea pestriță, punînd să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.“
33 Iacov a cunoscut-o, și a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mîncat! Da, Iosif a fost făcut bucăți!“
34 Și și-a rupt hainele, și-a pus un sac pe coapse, și a jălit multă vreme pe fiul său.
35 Toți fiii și toate fiicele lui au venit ca să-l mîngîie; dar el nu voia să primească nici o mîngîiere, ci zicea: „Plîngînd mă voi pogorî la fiul meu în locuința morților.“ Și plîngea astfel pe fiul său.
36 Madianiții l-au vîndut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, și anume căpetenia străjerilor.