1 Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvîntat, și i-a dat porunca aceasta: „Să nu-ți iei nevastă dintre fetele lui Canaan.
2 Scoală-te, du-te la Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatăl mamei tale, și ia-ți de acolo o nevastă, dintre fetele lui Laban, fratele mamei tale.
3 Dumnezeul cel atotputernic să te binecuvinteze, să te facă să crești și să te înmulțești, ca să ajungi o ceată de noroade!
4 Să-ți dea binecuvîntarea lui Avraam, ție și seminței tale cu tine, ca să stăpînești țara în care locuiești ca străin, și pe care a dat-o lui Avraam.“
5 Și Isaac a trimes pe Iacov, care s’a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, Arameul, fratele Rebecii, mama lui Iacov și a lui Esau.
6 Esau a văzut că Isaac binecuvîntase pe Iacov, și-l trimesese la Padan-Aram, ca să-și ia nevastă de acolo, și că, binecuvîntîndu-l, îi dăduse porunca aceasta: „Să nu-ți iei nevastă dintre fetele lui Canaan.“
7 A văzut că Iacov ascultase de tatăl său și de mama sa, și plecase la Padan-Aram.
8 Esau a înțeles astfel că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac.
9 Și Esau s’a dus la Ismael. El a mai luat de nevastă, pe lîngă nevestele pe cari le avea, pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, și sora lui Nebaiot.
10 Iacov a plecat din Beer-Șeba, și și-a luat drumul spre Haran.
11 A ajuns într’un loc unde a rămas peste noapte, căci asfințise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătîi, și s’a culcat în locul acela.
12 Și a visat o scară rezemată de pămînt, al cărei vîrf ajungea pînă la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe scara aceea.
13 Și Domnul stătea deasupra ei, și zicea: „Eu sînt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam, și Dumnezeul lui Isaac.“ Pămîntul pe care ești culcat, ți-l voi da ție și seminței tale.
14 Sămînța ta va fi ca pulberea pămîntului; te vei întinde la apus și la răsărit, la mează-noapte și la mează-zi; și toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine și în sămînța ta.
15 Iată, Eu sînt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge, și te voi aduce înapoi în țara aceasta; căci nu te voi părăsi, pînă nu voi împlini ce-ți spun.“
16 Iacov s’a trezit din somn, și a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, și eu n’am știut.“
17 I-a fost frică, și a zis: „Cît de înfricoșat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!“
18 Și Iacov s’a sculat dis de dimineață, a luat piatra pe care o pusese căpătîi, a pus-o ca stîlp de aducere aminte, și a turnat untdelemn pe vîrful ei.
19 A dat locului acestuia numele Betel; dar mai înainte cetatea se chema Luz.
20 Iacov a făcut o juruință, și a zis: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine și mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pîne să mănînc și haine să mă îmbrac,
21 și dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu;
22 piatra aceasta, pe care am pus-o ca stîlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, și Îți voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.“