11 Păsările răpitoare s’au năpustit peste stîrvuri; dar Avram le-a izgonit.
12 La apusul soarelui, un somn adînc a căzut peste Avram; și iată că l-a apucat o groază și un mare întunerec.
13 Și Domnul a zis lui Avram: „Să știi hotărît că sămînța ta va fi străină într’o țară, care nu va fi a ei; acolo va fi robită, și o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani.
14 Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: și pe urmă va ieși deacolo cu mari bogății.
15 Tu vei merge în pace la părinții tăi; vei fi îngropat după o bătrîneță fericită.
16 În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea Amoriților nu și-a atins încă vîrful.“
17 După ce a asfințit soarele, s’a făcut un întunerec adînc; și iată că a ieșit un fum ca dintr’un cuptor, și niște flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.