17 Avraam s’a aruncat cu fața la pămînt și a rîs, căci a zis în inima lui: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Și să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?“
18 Și Avraam a zis lui Dumnezeu: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!“
19 Dumnezeu a zis: „Cu adevărat, nevastă-ta Sara îți va naște un fiu; și-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legămîntul Meu cu el, ca un legămînt vecinic pentru sămînța lui după el.
20 Dar și cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvînta, îl voi face să crească, și îl voi înmulți nespus de mult; doisprezece voievozi va naște, și voi face din el un neam mare.
21 Dar legămîntul meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ți-l va naște Sara la anul pe vremea aceasta.“
22 Cînd a isprăvit de vorbit cu el, Dumnezeu S’a înălțat dela Avraam.
23 Avraam a luat pe fiul său Ismael, pe toți ceice se născuseră în casa lui, și pe toți robii cumpărați cu bani, adică pe toți cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Avraam, și le-a tăiat împrejur carnea prepuțului, chiar în ziua aceea, după porunca, pe care i-o dăduse Dumnezeu.