29 Cînd a nimicit Dumnezeu cetățile Cîmpiei, Și-a adus aminte de Avraam; și a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetățile unde își așezase Lot locuința.
30 Lot a ieșit din Țoar și a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui, căci s’a temut să rămînă în Țoar. A locuit într’o peșteră, cu cele două fete ale lui.
31 Cea mai mare a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrîn; și nu mai este nici un bărbat în ținutul acesta, ca să intre la noi, după obiceiul tuturor țărilor.
32 Vino, să punem pe tatăl nostru să bea vin, și să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămînța prin tatăl nostru.“
33 Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; și cea mai mare s’a dus și s’a culcat cu tatăl ei. El n’a băgat de seamă nici cînd s’a culcat ea, nici cînd s’a sculat.
34 A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m’am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin și în noaptea aceasta, și du-te de te culcă și tu cu el, ca să ne păstrăm sămînța prin tatăl nostru.“
35 Au dat tatălui lor de a băut vin și în noaptea aceea; apoi cea mai tînără s’a dus și s’a culcat cu el. El n’a băgat de seamă nici cînd s’a culcat ea, nici cînd s’a sculat.