14 Fă ca fata căreia îi voi zice: „Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau,“ și care va răspunde: „Bea, și am să dau de băut și cămilelor tale,“ să fie aceea, pe care ai rînduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Și prin aceasta voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpînul meu.“
15 Nu sfîrșise el încă de vorbit, și-a ieșit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.
16 Fata era foarte frumoasă; era fecioară, și nici un bărbat n’avusese legături cu ea. Ea s’a pogorît la izvor, și-a umplut vadra și s’a suit iarăș.
17 Robul a alergat înaintea ei, și a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta.“
18 „Bea, domnul meu,“ a răspuns ea. Și s’a grăbit de a plecat vadra pe mînă, și i-a dat să bea.
19 După ce i-a dat și a băut de s’a săturat, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale, pînă vor bea și se vor sătura.“
20 A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, și a alergat iarăș la fîntînă ca să scoată apă; și a scos pentru toate cămilele lui.