32 Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie și nutreț cămilelor și a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia și ale oamenilor cari erau cu el.
33 Apoi, i-a dat să mănînce. Dar el a zis: „Nu mănînc pînă nu voi spune ce am de spus.“ „Vorbește!“ a zis Laban.
34 Atunci el a zis: „Eu sînt robul lui Avraam.
35 Domnul a umplut de binecuvîntări pe stăpînul meu, care a ajuns la mare propășire. I-a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari.
36 Sara, nevasta stăpînului meu, a născut, la bătrîneță, un fiu stăpînului meu; și lui i-a dat el tot ce are.
37 Stăpînul meu m’a pus să jur, și a zis: „Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiților, în țara cărora locuiesc;
38 ci să te duci în casa tatălui meu și la rudele mele, ca deacolo să iei nevastă fiului meu.“