54 După aceea, au mîncat și au băut, el și oamenii cari erau împreună cu el și s’au culcat. Dimineața cînd s’au sculat, robul a zis: „Lăsați-mă să mă întorc la stăpînul meu.“
55 Fratele și mama fetei au zis: „Fata să mai rămînă cîtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.“
56 El le-a răspuns: „Nu mă opriți, fiindcă Domnul mi-a dat izbîndă în călătoria mea; lăsați-mă să plec, și să mă duc la stăpînul meu.“
57 Atunci ei au răspuns: „Să chemăm pe fată, și s’o întrebăm.“
58 Au chemat dar pe Rebeca, și i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?“ „Da, vreau,“ a răspuns ea.
59 Și au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam și cu oamenii lui.
60 Au binecuvîntat pe Rebeca, și i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, și sămînța ta să stăpînească cetățile vrăjmașilor săi!“