32 Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine ești tu?“ Și el a răspuns: „Eu sînt fiul tău cel mai mare, Esau.“
33 Isaac s’a spăimîntat foarte tare, și a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vînat, și mi l-a adus? Eu am mîncat din toate, înainte de a veni tu, și l-am binecuvîntat. Deaceea va rămînea binecuvîntat.
34 Cînd a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari țipete, pline de amărăciune, și a zis tatălui său: „Binecuvintează-mă și pe mine, tată!“
35 Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleșug, și ți-a luat binecuvîntarea.“
36 Esau a zis: „Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov; căci m’a înșelat de două ori. Mi-a luat dreptul de întîi născut, și iată-l acum că a venit de mi-a luat și binecuvîntarea!“ Și a zis: „N-ai păstrat nici o binecuvîntare pentru mine?“
37 Isaac a răspuns, și a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpîn peste tine, și i-am dat ca slujitori pe toți frații lui, l-am înzestrat cu grîu și vin din belșug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule?“
38 Esau a zis tatălui său: „N’ai decît această singură binecuvîntare, tată? Binecuvintează-mă și pe mine, tată!“ Și Esau a ridicat glasul și a plîns.