35 Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleșug, și ți-a luat binecuvîntarea.“
36 Esau a zis: „Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov; căci m’a înșelat de două ori. Mi-a luat dreptul de întîi născut, și iată-l acum că a venit de mi-a luat și binecuvîntarea!“ Și a zis: „N-ai păstrat nici o binecuvîntare pentru mine?“
37 Isaac a răspuns, și a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpîn peste tine, și i-am dat ca slujitori pe toți frații lui, l-am înzestrat cu grîu și vin din belșug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule?“
38 Esau a zis tatălui său: „N’ai decît această singură binecuvîntare, tată? Binecuvintează-mă și pe mine, tată!“ Și Esau a ridicat glasul și a plîns.
39 Tatăl său Isaac a răspuns, și i-a zis:„Iată! Locuința ta va fi lipsită de grăsimea pămîntuluiȘi de roua cerului, de sus.
40 Vei trăi din sabia ta,Și vei sluji fratelui tău;Dar cînd te vei răscula,Vei scutura jugul lui de pe gîtul tău!“
41 Esau a prins ură pe Iacov, din pricina binecuvîntării, cu care-l binecuvîntase tatăl său. Și Esau zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu sînt aproape, și apoi am să ucid pe fratele meu Iacov.“