10 Iacov a plecat din Beer-Șeba, și și-a luat drumul spre Haran.
11 A ajuns într’un loc unde a rămas peste noapte, căci asfințise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătîi, și s’a culcat în locul acela.
12 Și a visat o scară rezemată de pămînt, al cărei vîrf ajungea pînă la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe scara aceea.
13 Și Domnul stătea deasupra ei, și zicea: „Eu sînt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam, și Dumnezeul lui Isaac.“ Pămîntul pe care ești culcat, ți-l voi da ție și seminței tale.
14 Sămînța ta va fi ca pulberea pămîntului; te vei întinde la apus și la răsărit, la mează-noapte și la mează-zi; și toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine și în sămînța ta.
15 Iată, Eu sînt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge, și te voi aduce înapoi în țara aceasta; căci nu te voi părăsi, pînă nu voi împlini ce-ți spun.“
16 Iacov s’a trezit din somn, și a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, și eu n’am știut.“