7 El a zis: „Iată, soarele este încă sus, și-i prea devreme ca să strîngeți vitele: adăpați oile, apoi duceți-vă și pașteți-le iarăș.“
8 Ei au răspuns: „Nu putem, pînă nu se vor strînge toate turmele; atunci se prăvălește piatra de pe gura fîntînii, și vom adăpa oile.“
9 Pe cînd le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea.
10 Cînd a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și turma lui Laban, fratele mamei sale, s’a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fîntînii, și a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.
11 Apoi Iacov a sărutat pe Rahela, și a început să plîngă tare.
12 Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecii. Și ea a dat fuga de a spus tatălui său.
13 Cum a auzit Laban de Iacov, fiul sorei sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrățișat, l-a sărutat, și l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întîmplate.