25 După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: „Lasă-mă să plec, ca să mă duc acasă, în țara mea.
26 Dă-mi nevestele și copiii, pentru cari ți-am slujit, și voi pleca; fiindcă știi ce slujbă ți-am făcut.“
27 Laban i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăbovește; văd bine că Domnul m’a binecuvîntat din pricina ta;
28 hotărăște-mi simbria ta, și ți-o voi da.“
29 Iacov i-a răspuns: „Știi cum ți-am slujit, și cum ți-au propășit vitele cu mine;
30 căci puținul pe care-l aveai înainte de venirea mea, a crescut mult, și Domnul te-a binecuvîntat ori încotro am mers eu. Acum, cînd am să muncesc și pentru casa mea?“
31 Laban a zis: „Ce să-ți dau?“ Și Iacov a răspuns: „Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoiești cu ce-ți voi spune, îți voi paște turma și mai departe, și o voi păzi.