41 Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ți-am slujit patrusprezece ani pentru cele două fete ale tale, și șase ani pentru turma ta, și de zece ori mi-ai schimbat simbria.
42 Dacă n’aș fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mîinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferința mea și osteneala mîinilor mele, și ieri noapte a rostit judecata.“
43 Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: „Fiicele acestea sînt fiicele mele, copiii aceștia sînt copiii mei, turma aceasta este turma mea, și tot ce vezi este al meu. Și ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe cari i-au născut?
44 Vino, să facem amîndoi un legămînt, și legămîntul acesta să slujească de mărturie între mine și tine!“
45 Iacov a luat o piatră, și a pus-o ca stîlp de aducere aminte.
46 Iacov a zis fraților săi: „Strîngeți pietre.“ Ei au strîns petre, și au făcut o movilă; și au mîncat acolo pe movilă.
47 Laban a numit-o Iegar-Sahaduta, și Iacov a numit-o Galed.