20 Să spuneți: „Iată, robul tău Iacov vine și el după noi.“ Căci își zicea el: „Îl voi potoli cu darul acesta, care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea față în față, și poate că mă va primi cu bunăvoință.“
21 Astfel darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.
22 Tot în noaptea aceea s’a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe, și pe cei unsprezece copii ai lui, și a trecut vadul Iabocului.
23 I-a luat, i-a trecut pîrîul, și a trecut tot ce avea.
24 Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s’a luptat cu el pînă în revărsatul zorilor.
25 Văzînd că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, așa că i s’a scrîntit încheietura coapsei lui Iacov, pe cînd se lupta cu el.
26 Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.“ Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci pînă nu mă vei binecuvînta.“