7 Iacov s’a spăimîntat foarte mult, și l-a apucat groaza. A împărțit în două tabere oamenii pe cari-i avea cu el, oile, boii și cămilele,
8 și a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere și o bate, tabăra care va rămînea, va putea să scape.“
9 Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne, care mi-ai zis: „Întoarce-te în țara ta și în locul tău de naștere, și voi îngriji ca să-ți meargă bine!
10 Eu sînt prea mic pentru toate îndurările și pentru toată credincioșia, pe care ai arătat-o față de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, și iată că acum fac două tabere.
11 Izbăvește-mă, Te rog, din mîna fratelui meu, din mîna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină și să mă lovească, pe mine, pe mame și pe copii.
12 Și Tu ai zis: „Eu voi îngriji ca să-ți meargă bine, și-ți voi face sămînța ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.“
13 Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el, și a pus de-o parte, ca dar pentru fratele său Esau: