25 „Apoi au șezut să mănînce. Ridicîndu-și ochii, au văzut o ceată de Ismaeliți venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămîie, cu leac alinător și smirnă, pe cari le duceau în Egipt.
26 Atunci Iuda a zis fraților săi: „Ce vom cîștiga să ucidem pe fratele nostru și să-i ascundem sîngele?
27 Veniți mai bine să-l vindem Ismaeliților, și să nu punem mîna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Și frații lui l-au ascultat.
28 La trecerea negustorilor madianiți, au tras și au scos pe Iosif afară din groapă, și l-au vîndut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliților, cari l-au dus în Egipt.
29 Ruben s’a întors la groapă; și iată că Iosif nu mai era în groapă. El și-a rupt hainele,
30 s’a întors la frații săi, și a zis: „Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?“
31 Ei au luat atunci haina lui Iosif; și junghiind un țap, i-au muiat haina în sînge.