3 Israel iubea pe Iosif mai mult decît pe toți ceilalți fii ai săi, pentrucă îl născuse la bătrîneță; și i-a făcut o haină pestriță.
4 Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decît pe ei toți, și au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească.
5 Iosif a visat un vis, și l-a istorisit fraților săi, cari l-au urît și mai mult.
6 El le-a zis: „Ia ascultați ce vis am visat!
7 Noi eram la legatul snopilor în mijlocul cîmpului; și iată că snopul meu s’a ridicat și a stătut în picioare; iar snopii voștri l-au înconjurat, și s’au aruncat cu fața la pămînt înaintea lui.“
8 Frații lui i-au zis: „Doar n’ai să împărățești tu peste noi? Doar n’ai să ne cîrmuiești tu pe noi?“ Și l-au urît și mai mult, din pricina visurilor lui și din pricina cuvintelor lui.
9 Iosif a mai visat un alt vis, și l-a istorisit fraților săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna, și unsprezece stele se aruncau cu fața la pămînt înaintea mea.“