7 Noi eram la legatul snopilor în mijlocul cîmpului; și iată că snopul meu s’a ridicat și a stătut în picioare; iar snopii voștri l-au înconjurat, și s’au aruncat cu fața la pămînt înaintea lui.“
8 Frații lui i-au zis: „Doar n’ai să împărățești tu peste noi? Doar n’ai să ne cîrmuiești tu pe noi?“ Și l-au urît și mai mult, din pricina visurilor lui și din pricina cuvintelor lui.
9 Iosif a mai visat un alt vis, și l-a istorisit fraților săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna, și unsprezece stele se aruncau cu fața la pămînt înaintea mea.“
10 L-a istorisit tatălui său și fraților săi. Tatăl său l-a mustrat, și i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta și frații tăi, să ne aruncăm cu fața la pămînt înaintea ta?“
11 Frații săi au început să-l pismuiască; dar tatăl său a ținut minte lucrurile acestea.
12 Frații lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.
13 Israel a zis lui Iosif: „Frații tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimet la ei.“ „Iată-mă, sînt gata,“ a răspuns el.