2 A mai născut și pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.
3 După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mîncare din roadele pămîntului.
4 Abel a adus și el o jertfă de mîncare din oile întîi născute ale turmei lui și din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui;
5 dar spre Cain și spre jertfa lui, n’a privit cu plăcere. Cain s’a mîniat foarte tare, și i s’a posomorît fața.
6 Și Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mîniat, și pentru ce ți s’a posomorît fața?
7 Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pîndește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpînești.“
8 Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieșim la cîmp.“ Dar pe cînd erau la cîmp, Cain s’a ridicat împotriva fratelui său Abel, și l-a omorît.