49 Iosif a strîns grîu, ca nisipul mării, atît de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.
50 Înaintea anilor de foamete, i s’au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.
51 Iosif a pus întîiului născut numele Manase; „căci“, a zis el, „Dumnezeu m’a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu.“
52 Și celui de al doilea i-a pus numele Efraim; „căci“, a zis el, „Dumnezeu m’a făcut roditor în țara întristării mele.“
53 Cei șapte ani de belșug cari au fost în țara Egiptului, au trecut.
54 Și au început să vină cei șapte ani de foamete, așa cum vestise Iosif. În toată țările era foamete; dar în toată țara Egiptului era pîne.
55 Cînd a flămînzit, în sfîrșit, toată țara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pîne. Faraon a spus tuturor Egiptenilor: „Duceți-vă la Iosif, și faceți ce vă va spune el.“