17 Și i-a aruncat pe toți, trei zile în temniță.
18 A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceți lucrul acesta, și veți trăi. Eu mă tem de Dumnezeu!
19 Dacă sînteți oameni de treabă, să rămînă unul din frații voștri închis în temnița voastră; iar ceilalți plecați, luați grîu ca să vă hrăniți familiile,
20 și aduceți-mi pe fratele vostru cel tînăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare și să scăpați de moarte.“ Și așa au făcut.
21 Ei au zis atunci unul către altul: „Da; am fost vinovați față de fratele nostru; căci am văzut neliniștea sufletului lui, cînd ne ruga, și nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.“
22 Ruben a luat cuvîntul, și le-a zis: „Nu vă spuneam eu să nu faceți o astfel de nelegiuire față de băiatul acesta?“ Dar n’ați ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sîngele lui.“
23 Ei nu știau că Iosif îi înțelegea, căci vorbea cu ei printr’un tîlmaci.