2 A izbucnit într’un plîns așa de tare că l-au auzit Egiptenii și casa lui Faraon.
3 Iosif a zis fraților săi: „Eu sînt Iosif! Mai trăiește tatăl meu?“ Dar frații lui nu i-au putut răspunde, așa de încremeniți rămăseseră înaintea lui.
4 Iosif a zis fraților săi: „Apropiați-vă de mine.“ Și ei s’au apropiat. El a zis: „Eu sînt fratele vostru Iosif, pe care l-ați vîndut ca să fie dus în Egipt.
5 Acum, nu vă întristați și nu fiți mîhniți că m’ați vîndut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viața m’a trimes Dumnezeu înaintea voastră.
6 Iată sînt doi ani decînd bîntuie foametea în țară; și încă cinci ani, nu va fi nici arătură, nici seceriș.
7 Dumnezeu m’a trimes înaintea voastră ca să vă rămînă sămînța vie în țară, și ca să vă păstreze viața printr’o mare izbăvire.
8 Așa că nu voi m’ați trimes aici, ci Dumnezeu; El m’a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpîn peste toată casa lui, și cîrmuitorul întregei țări a Egiptului.