11 Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam că am să-ți mai văd fața, și iată că Dumnezeu m’a făcut să-ți văd și sămînța.“
12 Iosif i-a dat la o parte de lîngă genunchii tatălui său, și s’a aruncat cu fața la pămînt înaintea lui.
13 Apoi Iosif i-a luat pe amîndoi, pe Efraim cu mîna dreaptă, la stînga lui Israel, și pe Manase cu mîna stîngă, la dreapta lui Israel, și i-a adus aproape de el.
14 Israel și-a întins mîna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tînăr, iar mîna stîngă a pus-o pe capul lui Manase; înadins și-a încrucișat mînile astfel, căci Manase era cel dintîi născut.
15 A binecuvîntat pe Iosif, și a zis: „Dumnezeul, înaintea căruia au umblat părinții mei, Avraam și Isaac, Dumnezeul, care m’a călăuzit de cînd m’am născut, pînă în ziua aceasta,
16 Îngerul, care m’a izbăvit de orice rău, să binecuvinteze pe copiii aceștia! Ei să poarte numele meu și numele părinților mei, Avraam și Isaac, și să se înmulțească foarte mult în mijlocul țării!“
17 Lui Iosif nu i-a venit bine cînd a văzut că tatăl său își pune mîna dreaptă pe capul lui Efraim; deaceea a apucat mîna tatălui său, ca s’o ia de pe capul lui Efraim, și s’o îndrepte pe al lui Manase.