15 A binecuvîntat pe Iosif, și a zis: „Dumnezeul, înaintea căruia au umblat părinții mei, Avraam și Isaac, Dumnezeul, care m’a călăuzit de cînd m’am născut, pînă în ziua aceasta,
16 Îngerul, care m’a izbăvit de orice rău, să binecuvinteze pe copiii aceștia! Ei să poarte numele meu și numele părinților mei, Avraam și Isaac, și să se înmulțească foarte mult în mijlocul țării!“
17 Lui Iosif nu i-a venit bine cînd a văzut că tatăl său își pune mîna dreaptă pe capul lui Efraim; deaceea a apucat mîna tatălui său, ca s’o ia de pe capul lui Efraim, și s’o îndrepte pe al lui Manase.
18 Și Iosif a zis tatălui său: „Nu așa, tată, căci acela este cel întîi născut; pune-ți mîna dreaptă pe capul lui.“
19 Tatăl său n’a vrut, ci a zis: „Știu, fiule, știu; și el va ajunge un popor, și el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decît el; și sămînța lui va ajunge o ceată de neamuri.“
20 El i-a binecuvîntat în ziua aceea, și a zis: „Numele tău îl vor întrebuința Israeliții cînd vor binecuvînta, zicînd: «Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S’a purtat cu Efraim și cu Manase!“ Și a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase.
21 Israel a zis lui Iosif: „Iată că în curînd am să mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi, și vă va aduce înapoi în țara părinților voștri.