7 La întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum lîngă mine, în țara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata; și am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.“
8 Israel s’a uitat la fiii lui Iosif, și a zis: „Cine sînt aceștia?“
9 Iosif a răspuns tatălui său: „Sînt fiii mei, pe cari mi i-a dat Dumnezeu aici.“ Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvintez.“
10 Ochii lui Israel erau îngreuiați de bătrîneță, așa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el; și Israel i-a sărutat, și i-a îmbrățișat.
11 Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam că am să-ți mai văd fața, și iată că Dumnezeu m’a făcut să-ți văd și sămînța.“
12 Iosif i-a dat la o parte de lîngă genunchii tatălui său, și s’a aruncat cu fața la pămînt înaintea lui.
13 Apoi Iosif i-a luat pe amîndoi, pe Efraim cu mîna dreaptă, la stînga lui Israel, și pe Manase cu mîna stîngă, la dreapta lui Israel, și i-a adus aproape de el.