9 Iosif a răspuns tatălui său: „Sînt fiii mei, pe cari mi i-a dat Dumnezeu aici.“ Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvintez.“
10 Ochii lui Israel erau îngreuiați de bătrîneță, așa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el; și Israel i-a sărutat, și i-a îmbrățișat.
11 Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam că am să-ți mai văd fața, și iată că Dumnezeu m’a făcut să-ți văd și sămînța.“
12 Iosif i-a dat la o parte de lîngă genunchii tatălui său, și s’a aruncat cu fața la pămînt înaintea lui.
13 Apoi Iosif i-a luat pe amîndoi, pe Efraim cu mîna dreaptă, la stînga lui Israel, și pe Manase cu mîna stîngă, la dreapta lui Israel, și i-a adus aproape de el.
14 Israel și-a întins mîna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tînăr, iar mîna stîngă a pus-o pe capul lui Manase; înadins și-a încrucișat mînile astfel, căci Manase era cel dintîi născut.
15 A binecuvîntat pe Iosif, și a zis: „Dumnezeul, înaintea căruia au umblat părinții mei, Avraam și Isaac, Dumnezeul, care m’a călăuzit de cînd m’am născut, pînă în ziua aceasta,