8 A dat drumul și unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe fața pămîntului.
9 Dar porumbelul n’a găsit nici un loc ca să-și pună piciorul, și s’a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată fața pămîntului. Noe a întins mîna, l-a luat, și l-a băgat la el în corabie.
10 A mai așteptat alte șapte zile, și iarăși a dat drumul porumbelului din corabie.
11 Porumbelul s’a întors la el spre seară; și iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curînd. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pămînt.
12 A mai așteptat alte șapte zile; și a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s’a mai întors la el.
13 În anul șase sute unu, în luna întîi, în ziua întîi a lunii, apele secaseră pe pămînt. Noe a ridicat învelitoarea corăbiei: s’a uitat, și iată că fața pămîntului se uscase.
14 În luna a doua, în a douăzeci și șaptea zi a lunii, pămîntul era uscat de tot.