4 Corneliu s-a uitat țintă la el și s-a înspăimântat. El a zis: – Ce este, domnule? Îngerul i-a spus: – Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte.
5 Acum, trimite niște bărbați la Iafo și cheamă-l pe Simon, cel care mai este numit și Petru.
6 El găzduiește la Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.
7 Cum a plecat îngerul care-i vorbise, Corneliu a chemat doi din slujitorii săi din casă și un soldat evlavios, care-i era devotat tot timpul,
8 și, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iafo.
9 În ziua următoare, în timp ce ei erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiș să se roage pe la ceasul al șaselea.
10 I s-a făcut foame și a vrut să mănânce. În timp ce-i pregăteau masa, a căzut într-o răpire sufletească.