1 După aceea a plecat din Atena și s-a dus în Corint.
2 Acolo a întâlnit un iudeu pe nume Aquila, de neam din Pont, care venise de curând din Italia împreună cu soția lui, Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toți iudeii să plece din Roma. Pavel s-a dus la ei
3 și, fiindcă erau de aceeași meserie, a rămas la ei și lucrau împreună. Căci meseria lor era aceea de constructori de corturi.
4 În fiecare Sabat, Pavel purta discuții în sinagogă și-i convingea atât pe iudei, cât și pe greci.
5 Dar când Silas și Timotei au sosit din Macedonia, Pavel s-a dedicat în întregime predicării, depunând mărturie înaintea iudeilor că Isus este Cristosul.
6 Când i s-au împotrivit și l-au batjocorit, el și-a scuturat praful de pe haine, zicând: „Sângele vostru să fie asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum încolo mă voi duce la neamuri!“
7 Și, după ce a ieșit de acolo, a intrat în casa unuia pe nume Titius Iustus, un om temător de Dumnezeu, a cărui casă era lângă sinagogă.
8 Crisp, conducătorul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui și, de asemenea, mulți dintre corintienii care îl auziseră pe Pavel, au crezut și ei și au fost botezați.
9 Noaptea, Domnul i-a vorbit lui Pavel într-o viziune: „Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea,
10 căci Eu sunt cu tine și nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ți facă rău; vorbește, fiindcă am mult popor în această cetate!“
11 Prin urmare, Pavel a stat acolo un an și jumătate și i-a învățat Cuvântul lui Dumnezeu.
12 În timp ce Galio era proconsul al Ahaiei, iudeii s-au ridicat într-un singur gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată
13 și au zis: „Acesta incită oamenii să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii!“
14 Pavel tocmai voia să deschidă gura să vorbească, dar Galio le-a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreun delict sau de vreo ticăloșie gravă, v-aș accepta plângerea, iudeilor;
15 dar, întrucât este o dispută cu privire la cuvinte, la nume și la Legea voastră, vă privește! Eu nu vreau să fiu judecător în aceste lucruri!“
16 Și i-a alungat de la scaunul de judecată.
17 Atunci ei l-au apucat pe Sostenes, conducătorul sinagogii, și l-au bătut chiar în fața scaunului de judecată, fără ca lui Galio să-i pese de aceasta.
18 Pavel a rămas mai multe zile acolo. Apoi și-a luat rămas bun de la frați și a plecat pe mare spre Siria, împreună cu Priscila și Aquila, după ce și-a tuns capul în Chencrea, căci făcuse un jurământ.
19 Au ajuns în Efes, și Pavel i-a lăsat acolo pe însoțitorii lui. El a intrat în sinagogă și a purtat discuții cu iudeii.
20 Aceștia l-au rugat să rămână la ei mai mult timp, dar el nu a vrut,
21 ci și-a luat rămas bun de la ei, zicând: „(Trebuie neapărat ca sărbătoarea care vine s-o țin în Ierusalim.) Dacă Dumnezeu vrea, mă voi întoarce din nou la voi!“ Și a plecat din Efes, pe mare.
22 S-a dat jos în Cezareea, s-a dus și a salutat biserica din Ierusalim și apoi a coborât la Antiohia.
23 După ce a petrecut un timp acolo, a plecat străbătând din loc în loc ținutul Galatiei și al Frigiei și întărindu-i pe toți ucenicii.
24 Un iudeu pe nume Apolos, de neam din Alexandria, care era un vorbitor elocvent și un bun cunoscător al Scripturii, a venit în Efes.
25 El era instruit în ce privește Calea Domnului, vorbea cu un duh înfocat și dădea învățătură cu acuratețe despre lucrurile privitoare la Isus, deși cunoștea numai botezul lui Ioan.
26 A început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă, iar când Priscila și Aquila l-au auzit, l-au luat acasă și i-au explicat și mai amănunțit Calea lui Dumnezeu.
27 Pentru că el voia să treacă în Ahaia, frații l-au încurajat și au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, el le-a fost de mare ajutor celor ce, prin har, deveniseră credincioși.
28 Căci el îi înfrunta pe iudei în public, dovedind pe baza Scripturilor că Isus este Cristosul.