1 În timp ce Apolos era în Corint, Pavel a călătorit prin regiunile din interior și a ajuns în Efes. Acolo a găsit câțiva ucenici
2 și i-a întrebat: – Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut? Ei i-au răspuns: – Dar nici n-am auzit că este un Duh Sfânt!
3 El le-a zis: – Atunci cu ce botez ați fost botezați? Ei i-au răspuns: – Cu botezul lui Ioan.
4 Pavel a zis: – Ioan a botezat cu botezul pocăinței și spunea poporului să creadă în Cel Ce vine după el, adică în Isus.
5 Când au auzit ei aceasta, au fost botezați în Numele Domnului Isus.
6 Când Pavel și-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei și au început să vorbească în limbi și să profețească.
7 Erau, cu toții, cam doisprezece bărbați.
8 Apoi a intrat în sinagogă. Timp de trei luni a vorbit cu îndrăzneală, purtând discuții și încercând să convingă cu privire la lucrurile despre Împărăția lui Dumnezeu.
9 Dar fiindcă unii rămâneau încăpățânați și necredincioși și vorbeau de rău Calea înaintea mulțimii, Pavel s-a îndepărtat de ei, luându-i cu el și pe ucenici. Și în fiecare zi purta discuții în sala de prelegeri a lui Tiranus.
10 Lucrul acesta a ținut timp de doi ani, astfel că toți cei ce locuiau în Asia, atât iudei, cât și greci, au auzit Cuvântul Domnului.
11 Și Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel,
12 așa încât la cei bolnavi erau aduse până și batistele sau șorțurile care îi atinseseră acestuia trupul, și bolile îi părăseau, iar duhurile rele ieșeau din ei.
13 Niște exorciști iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „În Numele lui Isus, pe Care-L predică Pavel, vă poruncesc să ieșiți!“
14 Cei ce făceau lucrul aceasta erau șapte fii ai lui Sceva, un preot conducător iudeu.
15 Dar duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți?!“
16 Și omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe toți și i-a bătut în așa fel încât au fugit din casa aceea goi și răniți.
17 Lucrul acesta a fost cunoscut atât de către toți iudeii, cât și de către toți grecii care locuiau în Efes; și pe toți i-a cuprins frica, iar Numele Domnului era preamărit.
18 Mulți dintre cei ce crezuseră, veneau să mărturisească și să-și spună faptele.
19 Și mulți dintre cei ce făcuseră vrăjitorii, și-au adunat cărțile și le-au ars în fața tuturor. Au socotit prețul acestora și l-au găsit ca fiind de cincizeci de mii de arginți.
20 Astfel, prin tăria Domnului, Cuvântul se răspândea și se întărea.
21 După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel și-a pus în gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și Ahaia. El își zicea: „După ce voi merge acolo, trebuie să văd și Roma!“
22 I-a trimis în Macedonia pe Timotei și pe Erastus, doi dintre ajutoarele lui, iar el a mai rămas un timp în Asia.
23 În perioada aceea, s-a stârnit o mare tulburare cu privire la Cale.
24 Un argintar pe nume Demetrius, făcea replici în argint ale templului lui Artemis și aducea astfel lucrătorilor săi nu puțin câștig.
25 El i-a strâns la un loc, împreună cu alți lucrători de aceeași meserie, și le-a zis: „Bărbați, știți că prosperitatea noastră vine din meseria aceasta
26 și vedeți și auziți că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins și a dus în rătăcire o mare mulțime de oameni, spunând că zeii făcuți de mâini nu sunt de fapt zei!
27 Prin urmare, există pericolul nu numai ca această muncă a noastră să ajungă de tot disprețul, ci și ca templul marii zeițe Artemis să fie socotit ca o nimica și chiar măreția ei să fie distrusă, a ei, cea la care se închină toată Asia și toată lumea!“
28 Când au auzit ei aceste lucruri, s-au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este Artemis a efesenilor!“
29 Cetatea s-a umplut de zarvă. S-au repezit într-un singur gând spre teatru, târându-i acolo și pe macedoneenii Gaius și Aristarh, însoțitorii de drum ai lui Pavel.
30 Pavel voia să vină la norod, dar ucenicii nu l-au lăsat.
31 Chiar și unii dintre conducătorii provinciei Asia, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru.
32 Unii strigau ceva, alții strigau altceva, căci adunarea era în confuzie, iar cei mai mulți nici nu știau de ce se adunaseră.
33 Unii din mulțime l-au înștiințat pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau în față, spunându-i despre ce este vorba. Alexandru a făcut semn cu mâna, vrând să se apere înaintea norodului,
34 dar ei, recunoscându-l că este iudeu, au strigat cu toții într-un glas, timp de aproape două ore: „Mare este Artemis a efesenilor!“
35 Funcționarulcetății a reușit să liniștească mulțimea, zicând: „Bărbați ai Efesului, cine este omul acela care să nu știe că cetatea Efes este păzitoarea templului măreței Artemis și a imaginii ei căzute din cer?!
36 Întrucât aceste lucruri sunt de necontestat, ar trebui să vă liniștiți și să nu faceți nimic nesăbuit.
37 Căci i-ați adus aici pe bărbații aceștia care nu sunt nici jefuitori ai templului și nici blasfemiatori ai zeiței noastre!
38 Deci, dacă într-adevăr Demetrius și lucrătorii lui au o acuzație împotriva cuiva, tribunalele sunt deschise și există proconsuli; să se acuze acolo unii pe alții!
39 Însă dacă vreți ceva în plus, se va clarifica într-o adunare legală.
40 Căci, din cauza celor întâmplate astăzi, suntem în pericol să fim acuzați de răscoală, deoarece nu există nici o cauză pentru această zarvă, și noi nu putem motiva agitația aceasta!“
41 Și spunând aceste lucruri, a dat drumul adunării.