1 Apostolii și frații care erau în Iudeea au auzit că neamurile au primit și ele Cuvântul lui Dumnezeu.
2 Când Petru s-a suit la Ierusalim, cei dintre creștinii circumciși îl criticau,
3 spunând: „Ai intrat în casă la niște bărbați necircumciși și ai mâncat cu ei!“
4 Atunci Petru a început să le explice pe rând cele întâmplate și le-a zis:
5 „Eram în cetatea Iafo și, în timp ce mă rugam, am văzut, într-o răpire sufletească, o viziune; am văzut ceva ca o pânză mare fiind coborâtă din cer de cele patru colțuri. A venit până la mine.
6 M-am uitat în ea cu atenție și am văzut patrupede de pe pământ, fiare sălbatice, animale mici și păsări ale cerului.
7 Apoi am auzit un glas care mi-a zis: «Petru, ridică-te, înjunghie și mănâncă!»
8 Însă eu am zis: «În nici un caz, Doamne! Căci niciodată n-a intrat în gura mea ceva pângărit sau necurat!»
9 Glasul mi-a vorbit a doua oară din cer: «Ceea ce a curățit Dumnezeu, să nu numești pângărit!»
10 Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăși la cer.
11 Și iată că imediat după aceea, la poarta casei în care eram stăteau trei bărbați, trimiși la mine din Cezareea.
12 Duhul mi-a spus să mă duc cu ei fără să fac deosebire. Cu mine au mers și acești șase frați; am intrat împreună în casa acelui om,
13 iar el ne-a istorisit cum a văzut un înger stând în casa lui și zicându-i: «Trimite la Iafo și cheamă-l pe Simon, numit și Petru,
14 care îți va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu și toată casa ta!»
15 În timp ce eu începusem să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, așa cum S-a coborât și peste noi la început.
16 Atunci mi-am amintit de vorba Domnului, mi-am amintit cum zicea: «Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt.»
17 Deci, dacă Dumnezeu le-a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să-L pot împiedica pe Dumnezeu?!“
18 Când au auzit ei aceste lucruri, s-au liniștit și L-au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Așadar, Dumnezeu le-a dat și neamurilor pocăința care duce la viață!“
19 Cei ce fuseseră împrăștiați de persecuția care avusese loc în urma uciderii lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia. Ei nu vorbeau despre Cuvânt nimănui în afară de iudei.
20 Câțiva dintre ei însă, niște bărbați din Cipru și din Cirena, care veniseră în Antiohia, le-au vorbit și eleniștilor, vestindu-le Evanghelia despre Domnul Isus.
21 Mâna Domnului era cu ei, și astfel un mare număr de oameni au crezut și s-au întors la Domnul.
22 Vestea despre ei a ajuns și la urechile bisericii care era în Ierusalim, astfel că l-au trimis pe Barnabas să meargă până în Antiohia.
23 Când a ajuns și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și i-a îndemnat pe toți să-I rămână credincioși Domnului în toată năzuința inimii lor.
24 Căci Barnabas era un om bun și plin de Duhul Sfânt și de credință; și o mare mulțime de oameni a fost adăugată la Domnul.
25 S-a dus apoi la Tars, ca să-l caute pe Saul
26 și, când l-a găsit, l-a dus în Antiohia. Astfel, timp de un an întreg, ei s-au adunat cu biserica și au dat învățătură la o mare mulțime de oameni. În Antiohia ucenicii au fost numiți pentru prima oară „creștini“.
27 În acele zile, au venit de la Ierusalim în Antiohia niște profeți.
28 Unul dintre ei, pe nume Agab, s-a ridicat și a arătat, prin Duhul Sfânt, că urmează să vină o mare foamete în toată lumea. Și așa s-a și întâmplat în timpul împăratului Claudiu.
29 Atunci ucenicii au hotărât să le trimită ajutor fraților care locuiau în Iudeea, fiecare după cât avea posibilitate;
30 și așa au și făcut, trimițând acest ajutor bătrânilor, prin Barnabas și Saul.