1 După ce ne-am luat rămas bun de la ei, am plecat pe mare îndreptându-ne spre Cos. În ziua următoare, am ajuns în Rodos, iar de acolo în Patara.
2 Am găsit o corabie care se îndrepta spre Fenicia, ne-am îmbarcat și am plecat.
3 Ne-a apărut în zare insula Cipru și, lăsând-o în stânga, am navigat spre Siria; apoi am acostat în Tir, pentru că acolo urma să se descarce corabia.
4 I-am găsit pe ucenici și am rămas cu ei timp de șapte zile. Aceștia îl avertizau pe Pavel, prin Duhul, de ceanume se va întâmpla când va pune piciorul în Ierusalim.
5 Când zilele de stat alături de ei s-au încheiat, am plecat și ne-am continuat călătoria. Toți, împreună cu soțiile și copiii, ne-au condus până afară din cetate. Acolo, pe țărm, ne-am plecat pe genunchi și ne-am rugat.
6 Ne-am luat apoi rămas bun unii de la alții, după care noi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors la ale lor.
7 Din Tir am plecat mai departe, ajungând în Ptolemaida. I-am salutat pe frați și am rămas cu ei timp de o zi.
8 În ziua următoare am plecat și ne-am dus în Cezareea. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era unul din cei șapte, și am rămas la el.
9 Acesta avea patru fete fecioare, care profețeau.
10 Fiindcă am rămas acolo mai multe zile, un profet, pe nume Agab, s-a coborât din Iudeea
11 și a venit la noi. El a luat brâul lui Pavel și și-a legat picioarele și mâinile, zicând: „Așa vorbește Duhul Sfânt: «În felul acesta îl vor lega iudeii în Ierusalim pe omul căruia îi aparține brâul acesta și-l vor trăda în mâinile neamurilor!»“
12 Când am auzit aceste lucruri, atât noi, cât și localnicii l-am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim.
13 Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceți de plângeți așa și-mi rupeți inima?! Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus!“
14 Pentru că nu putea fi înduplecat, am tăcut, spunând doar: „Facă-se voia Domnului!“
15 După zilele acelea, ne-am pregătit și ne-am suit la Ierusalim.
16 Au venit cu noi și câțiva ucenici din Cezareea și ne-au condus la Mnason, un vechi ucenic din Cipru, la care urma să găzduim.
17 Când am sosit în Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie.
18 A doua zi Pavel a mers împreună cu noi la Iacov, și toți bătrânii au venit și ei.
19 După ce i-a salutat, Pavel le-a istorisit, unul câte unul, lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu printre neamuri prin slujba lui.
20 Când au auzit ei aceste lucruri, L-au slăvit pe Dumnezeu și i-au zis lui Pavel: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut și toți sunt plini de râvnă pentru Lege!
21 Lor însă li s-a spus despre tine că-i înveți pe toți iudeii dintre neamuri să se lepede de Legea lui Moise, că le zici să nu-și circumcidă copiii și să nu mai respecte obiceiurile.
22 Ce este de făcut? Cu siguranță vor auzi că ai sosit.
23 Fă deci ce-ți spunem noi: avem aici patru bărbați care au făcut un jurământ.
24 Ia-i cu tine, curățește-te împreună cu ei și cheltuie tu pentru ei ca să-și radă capul. Și astfel vor ști toți că nimic din ceea ce li s-a spus despre tine nu este așa, ci că și tu trăiești păzind Legea.
25 Cu privire la neamurile care au crezut, noi am hotărât și le-am trimis să se ferească de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de adulter.“
26 Atunci Pavel i-a luat pe acei bărbați și, a doua zi, după ce s-a curățit împreună cu ei, a intrat în Templu și a anunțat când va fi sfârșitul zilelor de curățire, când urma să fie adusă o jertfă pentru fiecare dintre ei.
27 Când cele șapte zile erau pe sfârșite, iudeii din Asia l-au văzut pe Pavel în Templu; ei au stârnit toată mulțimea și au pus mâinile pe el,
28 strigând: „Bărbați israeliți, veniți în ajutor! Acesta este omul care-i învață pe toți, pretutindeni, împotriva poporului nostru, împotriva Legii și împotriva acestui loc! Ba încă a adus și niște greci în Templu și a pângărit acest loc sfânt!“
29 Căci îl văzuseră mai înainte în cetate pe Trofim efeseanul împreună cu Pavel și credeau că Pavel îl adusese în Templu.
30 Toată cetatea s-a pus în mișcare, și poporul a venit alergând din toate părțile. L-au prins pe Pavel și l-au târât afară din Templu; și imediat ușile au fost încuiate.
31 În timp ce încercau să-l omoare, s-a dus vestea la tribunul cohortei că tot Ierusalimul este în agitație.
32 Acesta a luat imediat niște soldați și niște centurioni și a alergat la ei. Când l-au văzut pe tribun și pe soldați, au încetat să-l mai bată pe Pavel.
33 Atunci tribunul s-a apropiat, l-a arestat pe Pavel și a poruncit să fie legat cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine era și ce făcuse.
34 Unii din mulțime strigau una, alții alta, așa că, din cauza zarvei, neputând să afle exact ce se întâmplase, a poruncit să fie dus în fort.
35 Când a ajuns la trepte, Pavel a trebuit să fie dus de către soldați, din pricina violenței mulțimii.
36 Căci mulțimea poporului se ținea după el, strigând: „La moarte cu el!“
37 Chiar când urma să fie băgat în fort, Pavel i-a zis tribunului: – Îmi este îngăduit să-ți spun ceva? Tribunul l-a întrebat: – Știi grecește?
38 Deci nu ești tu egipteanul care, cu câtva timp în urmă, a pornit o răscoală și a dus în pustie patru mii de asasini?
39 Pavel i-a răspuns: – Eu sunt iudeu, din Tarsul Ciliciei, cetățean al unei cetăți nu lipsită de importanță. Dă-mi voie, te rog, să vorbesc poporului!
40 Tribunul i-a dat voie, iar Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Când s-a făcut tăcere deplină, li s-a adresat în limba aramaică astfel: