Faptele Apostolilor 20 NTR

Prin Macedonia și Grecia

1 Când a încetat zarva, Pavel i-a chemat pe ucenici și, după ce i-a încurajat, și-a luat rămas bun și a plecat în Macedonia.

2 A călătorit prin părțile acelea și i-a încurajat pe credincioși prin multe cuvinte. Apoi a venit în Grecia,

3 unde a stat timp de trei luni. Chiar când urma să plece pe mare în Siria, iudeii au pus la cale un complot împotriva lui, așa că el s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.

4 Îl însoțeau Sopater – fiul lui Pirus din Berea –, Aristarhus și Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe precum și Timotei, Tihicus și Trofimus din Asia.

5 Aceștia au luat-o înainte și ne-au așteptat în Troa.

6 Iar noi, după zilele Sărbătorii Azimelor, am plecat pe mare din Filipi și, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am rămas timp de șapte zile.

Învierea lui Eutih

7 În prima zi a săptămânii, când ne adunaserăm să frângem pâinea, Pavel, care urma să plece în ziua următoare, stătea de vorbă cu ucenicii și și-a prelungit vorbirea până la miezul nopții.

8 În camera de sus, unde eram adunați, erau multe lămpi.

9 Pe un tânăr numit Eutih, care stătea la fereastră, l-a apucat un somn adânc în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la etajul al treilea și a fost ridicat mort.

10 Pavel a coborât, s-a aplecat asupra lui și l-a luat în brațe, spunând: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el!“

11 Apoi a urcat scările, a frânt pâinea, a mâncat și a mai vorbit cu ei mult timp, până în zori, după care a plecat.

12 Tânărul a fost adus viu, și ei au fost nespus de încurajați.

Pavel își ia rămas bun de la bătrânii din Efes

13 Noi ne-am dus înainte la corabie și am mers pe mare la Assos, de unde urma să-l luăm și pe Pavel. Căci așa fusese învoiala, el urmând să meargă până acolo pe uscat.

14 Când s-a întâlnit cu noi în Assos, l-am luat în corabie și ne-am dus în Mitilene.

15 De acolo am plecat mai departe pe mare, iar a doua zi am ajuns vizavi de Chios. O zi mai târziu am sosit în Samos, (apoi ne-am oprit în Troghilion,) iar în ziua următoare am ajuns în Milet.

16 Căci Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai piardă timpul în Asia, pentru că se grăbea să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii, dacă-i va fi posibil.

17 Din Milet el a trimis la Efes și i-a chemat pe bătrânii bisericii.

18 Când aceștia au venit la el, le-a spus următoarele: „Știți că, încă din prima zi în care am pus piciorul în Asia, am fost cu voi tot timpul,

19 slujindu-I Domnului cu toată smerenia și cu lacrimi în mijlocul încercărilor care au venit asupra mea din cauza comploturilor iudeilor.

20 N-am ascuns nimic din ceea ce vă era de folos, predicându-vă și învățându-vă în public și prin case,

21 și mărturisind atât iudeilor, cât și grecilor despre pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus.

22 Și acum, iată că, împins de Duhul, mă duc în Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo;

23 doar Duhul Sfânt mă avertizează în fiecare cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri.

24 Însă îmi privesc viața ca nefiind de nici un preț pentru mine, ca să-mi pot sfârși alergarea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, și anume să depun mărturie despre Evanghelia harului lui Dumnezeu.

25 Și acum, iată, știu că nu-mi veți mai vedea fața, voi toți aceia printre care am umblat predicând Împărăția.

26 De aceea, vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor.

27 Căci nu m-am dat înapoi de la a vă spune tot planul lui Dumnezeu!

28 Luați seama deci la voi înșivă și la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câștigat-o prin sângele propriului Său Fiu!

29 Știu că după plecarea mea vor veni între voi lupi feroce, care nu cruță turma;

30 și chiar dintre voi se vor ridica bărbați care vor spune lucruri pervertite, ca să-i tragă pe ucenici după ei.

31 De aceea, vegheați, amintindu-vă că timp de trei ani, zi și noapte, n-am încetat să vă povățuiesc pe fiecare cu lacrimi!

32 Iar acum vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului harului Său, Cuvânt care are putere să vă zidească și să vă dea moștenirea alături de toți cei sfințiți!

33 N-am dorit nici argintul, nici aurul și nici haina nimănui.

34 Voi înșivă știți că mâinile acestea au slujit pentru nevoile mele și ale celor ce erau împreună cu mine.

35 În toate v-am arătat că trebuie să ne trudim să-i ajutăm pe cei slabi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus, Care, El Însuși, a zis: «Este mai ferice să dai decât să primești!»“

36 După ce a spus acestea, s-a plecat pe genunchi împreună cu ei toți și s-a rugat.

37 Toți au început să plângă în hohote, au căzut la pieptul lui Pavel și l-au sărutat mult.

38 Căci erau îndurerați mai ales din pricina cuvintelor pe care le spusese el, și anume că nu-i vor mai vedea fața. Apoi l-au însoțit până la corabie.

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28