2 Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa în care ședeau ei.
3 Li s-au arătat niște limbi ca de foc, care s-au împrăștiat și s-au așezat câte una pe fiecare dintre ei.
4 Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
5 Și se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni evlavioși din fiecare neam de sub cer.
6 Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas uluită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbă.
7 Toți se mirau și se minunau zicând: „Oare nu sunt galileeni toți aceștia care vorbesc?!
8 Cum de îi auzim, fiecare dintre noi, vorbind în propria noastră limbă, în care ne-am născut?!