31 De aceea, vegheați, amintindu-vă că timp de trei ani, zi și noapte, n-am încetat să vă povățuiesc pe fiecare cu lacrimi!
32 Iar acum vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului harului Său, Cuvânt care are putere să vă zidească și să vă dea moștenirea alături de toți cei sfințiți!
33 N-am dorit nici argintul, nici aurul și nici haina nimănui.
34 Voi înșivă știți că mâinile acestea au slujit pentru nevoile mele și ale celor ce erau împreună cu mine.
35 În toate v-am arătat că trebuie să ne trudim să-i ajutăm pe cei slabi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus, Care, El Însuși, a zis: «Este mai ferice să dai decât să primești!»“
36 După ce a spus acestea, s-a plecat pe genunchi împreună cu ei toți și s-a rugat.
37 Toți au început să plângă în hohote, au căzut la pieptul lui Pavel și l-au sărutat mult.